Atitudinea faţă de cei “necredincioşi”

Precum am mai spus într-un articol, în majoritatea surelor se abordează un subiect despre cei necredincioşi, or necredincioşii sunt descrişi adesea ca fiind şi creştinii care cred în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt. Astfel, vreau să prezint doar unele versete care arată care este atitidinea musulmanilor faţă de “necredincioşi”.

Sura IV versetul 86: “Luptă-te pe drumul cel bun, şi numai tu însuţi să fii silit la aceasta, pe cei credincioşi însă aţîţă-i la luptă, poate că Dumnezeu va împiedica vitejia necredincioşilor; căci Dumnezeu are vitejie mare şi poate bine pedepsi” apoi versetul 91: “Ei doresc să fie necredincioşi şi să fiţi asemenea lor. Deci nu prindeţi cu ei prietenie pînă nu purced pe drumul lui Dumnezeu; dacă însă se abat, apoi prindeţi-i şi omorîţi-i, unde-i aflaţi, şi nu primiţi de la ei nici prieten, nici akutător, afară de aceia care vin la un popor cu care aveţi legămînt sau care vin la voi pentru că îi strîmtoresc piepturile, ca să se lupte cu voi sau să se lupte cu poporul lor; căci de-ar fi voit Dumnezeu, le-ar fi dat putere asupra voastră şi ei s-ar fi luptat cu voi. Dacă se depărtează ei de la voi şi nu se luptă cu voi, ci vă îmbie cu pace, atunci nu vă dă voie Dumnezeu, drum împotriva lor.”

Ar părea o contradicţie ceea ce spun ei şi între aceste versete, deoarece se afirmă că căsătoria cu o domnişoară de o altă religie se arpobă, că au prieteni din alte religii, creştini chiar, că se poartă foarte bine cu ei, că în familiile dintre o creştină şi un musulman este pace, … Am prezentat versete din Coran, care arată violenţa manifestată, sau mai bine zis, necesitatea violenţei de a fi manifestată împotriva celor necredincioşi, or necredincios pentru ei sunt toţi cei care nu cred în Allah şi Muhammed.

Analizaţi voi, dragi cititori, voi orezenta în continuare şi alte versete care fie că vin în contradicţie, fie că propagă aceste idei de violenţă.

Isus a zis să ne iubim aproapele ca pe noi înşine, să iubim vrăjmaşii şi să ne rugăm pentru ei, iată care este dragostea adevărată manifestată în caracterul uni creştin adevărat care Îl urmează pe Dumnezeul adevărat.

Cum poţi fi mîntuit: prin fapte sau prin credinţă?

Am spus faptul că în aceste articole vom vorbi despre drepturile, obligaţiile, rolul femeii, din sua IV, fiindcă ea se numeşte sura muierilor, dar ceea ce am observa eu în Coran, indiferent de care este subiectul surei la început pînă la urmă se ajunge tot la creştini şi necreştini. De aceea în acest articol vom vorbi despre un verset interesant care se găseşte nu doar în acestă sură, dar care dat fiind faptul că se repetă, şi dat fiind faptul că este un verset care trezeşte discuţii am hotărît să intervin totuşi cu explicarea acestuia întrerupînd şirul de articole cu privire la femei.

Astfel, versetul 17, “Acestea sînt hotărîri ale lui Dumnezeu şi cel ce ascultă pe Dumnezeu şi pe trimisul Său, pe acela îl va aduce Dumnezeu în grădini pătrunse cu rîuri pe desupt şi acolo va rămîne în veci şi aceasta este o fericire mare.” Apoi în aceeaşi sură în versetul 60: “Cei ce cred şi fac bine, pe aceia îi vom aduce în grădini cu rîuri pe desupt; acolo vor petrece în veci; acolo vor avea femei curate şi vor petrece în umbră necurmată.” şi acestea sunt 2 versete în aceeaşi sură.

Deci să vedem ce se spune aici, este simplu: cel care ascultă de hotărîrile scrise în Coran, cel care ascultă de Dumnezeu şi de trimisul Său, cei care fac bine şi cred. Ce se întîmplă? este dus în grădini pătrunse cu rîuri pe desupt, acolo vor avea femei curate. Deci înţelegem o legătură sau anumite condiţii am putea spune, fiindcă se specifică clar cine va fi dus în acele grădini, care pentru musulmani acestea semnifică raiul. Ce au ei acolo? rîuri, grădini şi femei curate, fiindcă suntem la capitolul despre rolul femii, aş vrea un pic să atragem atenţie la acest aspect, cui se adresează deci aceste versete? bărbaţilor, nu? ei vor avea femei curate, şi ce va fi cu femeile? acele grădini nu sunt şi pentru ele? şi cine vor fi acele femei curate, de unde? sunt multe întrebări, aşa e? dar aceasta ne prezintă Coranul, aceasta este poziţia femeii în islam. (deşi pe viitor veţi vedea o contradicţie)

Acum să revenim la tema articolului: Cum poţi fi mîntuit: prin fapte sau prin credinţă? Deci am evidenţiat mai sus calea de a ajunge în acele grădini, dar să vedem ce ne spune Biblia, oare chiar prin fapte ajungi la mîntuire? fiindcă vedem că în acele grădini vor trăi veşnic, oare faptele sunt cele care te salvează? Mai întîi vedem că prin credinţă au fost făcute multe lucruri: Avraam l-a adus ca jertfă pe Isaac, cînd a fost pus la încercare, prin credinţă a născut Sara la o vîrstă înaintată şi fiind stearpă, prin credinţă a fost ascuns Moise de părinţii lui cînd s-a născut, dar toate acestea arată încă odată că prin credinţă putem fi mîntuiţi, prin credinţă putem fi salvaţi şi eliberare de păcat, prin credinţă avem viaţă. Toate aceste persoane menţionate mai sus, au avut biruinţă prin credinţă, dar totodată caracterul lor învaţă ca şi noi să credem, ei au arătat spre aceea ce ne pregătea Dumnezeu, ei au arătat cît de importantă este credinţa, caracterul lor e un exemplu pentru noi. De ce? fiindcă noi prin credinţa în jertfa Domnului Isus avem viaţă veşnică, ei au fost lăudaţi pentru credinţa lor, dar pentru noi Dumnezeu a pregătit ceva mai bun, şi anume un legămînt mai bun, un legămînt nou prin Isus. Straniu, absurd? NU. Dimpotrivă, uitaţi-vă cît de minunat a prezentat Dumnezeu importanţa şi necesitatea credinţei prin toate personajele menţionate şi încă sunt multe multe exemple, în viaţa cărora credinţa a avut un rol deosebit şi iată ce ne spune Dumnezeu în Cuvîntul Său:

“Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică” Ioan 3:16
“…neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.” “Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.” Romani 3:22, 24

Un articol cu o tematică asemănătoare puteţi vedea aici.

Urmăriţi în continuare acest portal, fiindcă voi continua cu subiectul despre drepturile, obligaţiile şi rolul femeii şi vom vedea în continuare despre divorţul în familie, este acceptat sau nu de Dumnezeu?

Drepturile, obligaţiile şi rolul femeii. Partea 3

Care este poziţia soţiei în familie? Ce spune Coranul cu privire la aceasta?

Sura IV, versetele 38-39: “Bărbaţii să fie înaintea muierilor, pentru că şi Dumnezeu i-a pus pe aceia înaintea acestora şi ei le ţin averile lor. Muierile cele cinstite să fie ascultătoare şi să păzească tainele ca să le păzească şi Dumnezeu. Acele muieri însă , de care vă temeţi că vă vor oţărî prin purtarea lor, proboziţi-le, legaţi-le în cămări şi le bateţi, iar dacă ascultă de voi, atunci nu căutaţi pricină împotriva lor, căci Dumnezeu este înalt, măreţ. Dacă vă temeţi de ruptură între ei, atunci trimiteţi un arbitru din neamul lui şi unul din neamul ei. Dacă voiesc ei împăcare atunci va da Dumnezeu noroc în mijlocul lor. Dumnezeu este înţelept, ştiutor”

Adesea se întreabă mulţi dacă este adevărat existenţa bătăii în familiei musulmane sau nu, se aduc diverse argumente pro şi contra, uitaţi-vă că eu am scris cuvinte din Coran: “proboziţi-le, legaţi-le în cămări şi le bateţi”. Desigur ar fi bine să vedem şi care sunt condiţia: soţul se teme ca să nu fie oţărît prin purtarea lor. Nu se spune că el este dat de ruşine prin purtarea lor, sau că purtarea lor nu este bună ci păcătoasă, îaninte ca femeia să acţioneze în vreun fel, dacă soţul se teme ca ea să aibă o asemenea purtare, el poate să o supună unei astfel de pedepse groaznice, căci altfel nnu o pot numi.

Desigur iarăşi femeile musulmance vor spune că soţia trebuie să fie ascultătoare şi aceste lucruri nu se vor întîmpla, dar oare ce înseamnă în viziunea diferitor soţi termenul de “ascultare” şi apoi nu contează dacă este femeia ascultătoare de soţ sau nu, nu acest aspect vreau să îl lucidez, ci faptul că se permite aşa zisa educare prin bătaie. Am încercat să îmi imaginez acest lucru, este îngrozitor: leagă şi bate, vorbim despre violenţa în familie. Să înţeleg că Dumnezeul musulmanilor e pro violenţă? Fetelor aveţi grijă, viitorul vostru depinde dacă spuneţi da sau nu unui musulman atunci cînd doreşte să se căsătorească cu voi.

Cu privire la preacurvie, iată ce spune Coranul în versetul 19 al aceleiaşi sure: “Dacă preacurveşte una dintre muierile voastre, atunci să mărturisească asupra lor patru inşi din voi; şi dacă au mărturisit, atunci ţineţi-le închise în casele voastre, pînă ce moartea le va mîntui sau Dumnezeu le va da drumul.” Interesant, cînd şi cum Dumnezeu le poate da drumul? … Iarăşi vedem că ele trebuie să fie ţinute în casă pînă cînd vor muri, este vorba iarăşi despre o pedeapsă a soţiei, mă conving încă o dată că înislam femeia ar fi ca o proprietate a soţului, care este folosită pentru a ajuta soţul să nu fie nedrept cu împărţirea averii la orfani prin căsătoria cu ele, care poate fi una dintre cele 4 soţii posibile, care poate fi legată şi bătută, care poate fi închisă în casă pînă la moarte… Indiferent care ar fi purtarea soţiei, ea este om şi fiecare om este creaţia cea mai minunată a lui Dumnezeu.

Voi mai publica unele articole cu privire la drepturile, obligaţiile şi rolul femeii descrise în Coran şi apoi voi prezenta cît de minunat prezintă Dumnezeu căsătoria, soţul şi soţia, ard de nerăbdare să vedeţi ce relaţie frumoasă ar trebui să existe cu adevărat între soţ şi soţie.

Ceea ce am scris mai sus au fost cuvinte şi versete exact din Coran, aceste cuvinte le-a spus Mohammed. De aceste cuvinte dacă asculţi vei ajunge în “grădini pătrunse cu rîuri pe desupt şi acolo va rămîne în veci şi aceasta este o fericire mare”(aceeaşi sură: IV, versetul 17). Aşa spune Coranul, dragi cititori, dar slavă Domnului că nu este aşa, avem un Dumnezeu mult maiminunat decît se crede, decît se prezintă în Coran.

Drepturile, obligaţiile şi rolul femeii. Partea 2

În acest articole mă voi referi la versetele care spun despre averea femeii/soţiei pe care o poate avea. Adesea auzim că fetele se convertesc la islam fiindcă sun atrase de musulmani poftind averea lor, statutul poibil pe care îl are acesta, sau posibilitatea de a pleca în altă ţară care pare a fi bogată. Bogăţia azi reprezintă o goană, goană după bogăţie, după o avere mai mare, iar aceasta lasă amprente adînci dat fiind faptul că adesea rezultatele acţiunilor de a fi bogat sunt dure, dureroase, şi persoanele au de suferit. Acum voi prezenta ce îi revine soţiei în cazul în care soţul moare sau în alte circumstanţe.

Astfel, sura IV, versetele 13-14: ” Jumătate din ce lasă în urmă soţiile voastre e pentru voi, dacă nu au ele copii; dacă însă au ele copii, atunci vă vine vouă a patra parte din ceea ce au lăsat ele în urmă, plătindu-se legatele testate sau datoriile. Asemenea şi muierilor li se cuvine a patra parte din ceea ce aţi lăsat în urmă, dacă n-aveţi copii; însă dacă aveţi copii, li se cuvine muierilor a opta parte din ceea ce aţi lăsat în urmă, plătindu-se legatele testate sau datoriile.”

Versetul 24: “De voiţi să schimbaţi o soţie în locul alteia şi i-aţi dat uneia din ele un talan, atunci să nu luaţi din aceasta nimic. Oare voiţi să luaţi înapoi cu clevetire şi cu păcat răsvedit?”

Sunt doar cîteva versete, menţionez încă o dată că sunt exact din Coran, nu poate nimeni să zică că scriu argumente dintr-o anumită sursă care conţine idei antiislam. Nu vreau să comentez multe asupra acestora doar faptul că precum vedeţi: soţilor le-ar reveni jumate sau a patra parte (în cazul în care au copii) din ceea ce lasă soţiile, iar soţiilor le revine a patra parte sau a opta parte (în cazul în care soţul are copii), şi dacă soţul are mai multe soţii…

În cel de al doilea verset mi-au atras atenţie cuvintele: “De voiţi să schimbaţi o soţie în locul alteia “, adică posibilitatea de a schimba o soţie este privită ca fiind ceva normal, este acceptat…

Şi cînd te gîndeşti cît de minunat şi frumos vorbeşte Dumnezeu despre un cuplu, despre căsătorie, ce vedem însă în această sură? Cu tot respectul meu, dar femeia în acestă sură este privită ca fiind o proprietate a soţului, cu care se poate fie de a divorţa, fie de a o schimba, fie de a mai lua una şi desigur de primei nu i se va atrage atenţia absolută cum a fost la început, fie de a o lovi, ceea ce voi prezenta în următorul articol. Desigur, soţiile musulmance pot afirma că nu este astfel, că ele sunt fericite şi se simt minunat, da, aş accepta acest lucru, fiindcă ele se supun celor scrise în Coran şi primesc în modul în care sunt învăţate. Atunci cînd vă gîndiţi că veţi fi bogate căsătorindu-vă cu bărbaţi musulmani gîndiţi-vă bine înainte de a face acest pas, puteţi să fiţi o a doua sau a treia soţie, sau chiar prima, dar nu şi ultima, şi prina cest fapt nu veţi putea avea deplina avere a soţului, pînă la urmă nu se rezumă totul la bogăţie, gîndiţi-vă care va fi statutul vostru în familie…

Dumnezeu să vă binecuvînteze şi să vă lumineze!

Drepturile, obligaţiile şi rolul femeii. Partea 1

Începînd cu acest articol vom vedea care sunt drepturile, obligaţiile şi rolul femeii din perspectiva Coranului şi a Sfintei Scripturi – Biblia. Adesea fetele creştine se întreabă ce ar fi dacă s-ar căsători cu un musulman, va putea sau nu să îşi păstreze religia? Adesea acestea afirmă că sunt îndrăgostite de un musulman şi nu ştie cum să procedeze. Desigur că voi aborda şi subiectul dragostei faţă de un viitor partener în viaţa personală, dar mai tîrziu, acum voi încerca să răspund fetelor cît e de “minunat” să devină soţii ale musulmanilor. De asemenea, înainte de a scrie în continuare aduc la cunoştinţă că o fată musulmană nu are dreptul de a se căsători cu un creştin, poate ar trebui să meditaţi şi la acest lucru.
Deci voi începe cu versetul 3: De vă temeţi că veţi fi nedrepţi către cei orfani atunci luaţi ca soţii, dacă vă pare bine, dintre muieri două, trei, sau patru, şi dacă vă temeţi că nu veţi fi cu dreptate, atunci numai una sau pe ceea ce stăpîneşte dreapta voastră (roabele sau scavele voastre); aşa vă va fi mai uşor să nu greşiţi. Daţi-le muierilor zestre cu bună voie. De vă iartă ele înşile ceva din zestre, apoi întrebuinţaţi aceea pentru voi bucuroşi şi sănătoşi.

Explicaţia din paranteze îmi aparţine.

În această sură se spune în continuare despre dreptul femeii la moştenire sau la împărţirea averii, însă acum vreau să ne oprim la acest verset, nu voi da explicaţii multe, ci doar să atrageţi atenţie, dragi domnişoare ce se spune în el. Nu a spus-o cineva, adică un om din internet sau nu ştiu de unde, sunt cuvinte din Coran şi ele afirmă că un soţ să îşi ia mai multe soţii, pînă şa patru sunt enumerate. Probabil că cineva ar spune că nu e nimic grav în aceasta, să ia dacă doreşte şi dacă va fi capabil, dar fiţi atente, şi citesc acest verset cu ochii deschişi, cu inima deschisă spre a înţelege:

- să ia dintre soţii în cazul în care se tem că vor fi nedrepţi cu cei orfani, mai sus, în versetul 2 se spune ca să dea orfanilor averea pe care o au orfanii şi să nu schimbe răul lor cu binele orfanilor, să nu mănînce averea orfanilor în folosul averii lor, căci este un păcat greu, adică în situaţia în care se tem că nu se vor descurca cu aceste lucruri atunci pot să ia în căsătorie 1 soţie, 2, 3, 4. De ce? fiindcă în cazul în care se căsătoreşte zestrea sa va trebui să o dea soţiei, în cazul în care soţia îl scuteşte el îşi va lua sie zestrea lui însuşi şi o vor întrebuinţa pentru sine. S-ar primi că soţia în acest caz ar fi o salvare pentru ei, în ceea ce priveşte împărţirea averii orfanilor, mai ales dacă soţia îl scuteşte de zestre.

- să ia o singură soţie, sau mai puţine în cazul în care se tem că nu vor fi cu dreptate. Adică, este în regulă că vor lua mai multe soţii, ba chiar posibilitatea de a avea doar o soţie este pe al doilea loc, prima fiind şansa şi permisiunea de a avea mai multe soţii.

Nu vreau să spun prea multe la acest capitol, dragi cititoare, observaţi singure acest verset şi citiţi-l cu ochii şi cu inima deschisă pentru a-l înţelege.

Aici aduc doar un singur verset la moment despre ceea ce a spus Dumnezeu în Genesa 2:24: “Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.” şi în Matei 19:4-5 “Drept răspuns, El le-a zis: ,,Oare n’aţi citit că Ziditorul, dela început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, şi a zis: ,De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?`“ Acest text il voi mai folosi şi în alt caz, dar acum vreau sa atrag atenţia cuvîntului “doi” se vor alipi 2, nu 3 sau 4, un soş şi o soţie, iar acest lucru este atît de minunat! un singur cuplu…

Meditaţi asupra acestor lucruri înainte de a face un pas greşit, şi vizitaţi în continuare acest portal pentru a vedea ce spune Coranul despre divorţul şi despre împărţirea averii, în anumite situaţii, ce bunuri îi revin soţiei, care este rolul ei în familie în general.

Mulţumesc şi Dumnezeu să vă binecuvînteze!