Atitudinea faţă de cei “necredincioşi”

Precum am mai spus într-un articol, în majoritatea surelor se abordează un subiect despre cei necredincioşi, or necredincioşii sunt descrişi adesea ca fiind şi creştinii care cred în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt. Astfel, vreau să prezint doar unele versete care arată care este atitidinea musulmanilor faţă de “necredincioşi”.

Sura IV versetul 86: “Luptă-te pe drumul cel bun, şi numai tu însuţi să fii silit la aceasta, pe cei credincioşi însă aţîţă-i la luptă, poate că Dumnezeu va împiedica vitejia necredincioşilor; căci Dumnezeu are vitejie mare şi poate bine pedepsi” apoi versetul 91: “Ei doresc să fie necredincioşi şi să fiţi asemenea lor. Deci nu prindeţi cu ei prietenie pînă nu purced pe drumul lui Dumnezeu; dacă însă se abat, apoi prindeţi-i şi omorîţi-i, unde-i aflaţi, şi nu primiţi de la ei nici prieten, nici akutător, afară de aceia care vin la un popor cu care aveţi legămînt sau care vin la voi pentru că îi strîmtoresc piepturile, ca să se lupte cu voi sau să se lupte cu poporul lor; căci de-ar fi voit Dumnezeu, le-ar fi dat putere asupra voastră şi ei s-ar fi luptat cu voi. Dacă se depărtează ei de la voi şi nu se luptă cu voi, ci vă îmbie cu pace, atunci nu vă dă voie Dumnezeu, drum împotriva lor.”

Ar părea o contradicţie ceea ce spun ei şi între aceste versete, deoarece se afirmă că căsătoria cu o domnişoară de o altă religie se arpobă, că au prieteni din alte religii, creştini chiar, că se poartă foarte bine cu ei, că în familiile dintre o creştină şi un musulman este pace, … Am prezentat versete din Coran, care arată violenţa manifestată, sau mai bine zis, necesitatea violenţei de a fi manifestată împotriva celor necredincioşi, or necredincios pentru ei sunt toţi cei care nu cred în Allah şi Muhammed.

Analizaţi voi, dragi cititori, voi orezenta în continuare şi alte versete care fie că vin în contradicţie, fie că propagă aceste idei de violenţă.

Isus a zis să ne iubim aproapele ca pe noi înşine, să iubim vrăjmaşii şi să ne rugăm pentru ei, iată care este dragostea adevărată manifestată în caracterul uni creştin adevărat care Îl urmează pe Dumnezeul adevărat.