Poate Dumnezeu să fie viclean?

Sfînta Scriptură Biblia nu oferă nici o trimitere despre aceea că Dumnezeu este viclean. Dacă ar fi astfel, am avea de afacere nu cu Dumnezeu, dar cu Tatăl minciunii, tuturor relelor, cel care înşeală, acela şi este viclean:

Apocalipsa 12:9

Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pămînt; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

Ioan 8:44

El (diavolul) de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Ce spune Coranul?

Sura III versetul 47:

Ei vicleniră, însă şi Dumnezeu vicleni, căci Dumnezeu este cel mai viclean

Sura VIII, versetul 30:

Cum vicleneau împotriva ta cei necredincioşi să te puie în cătuşe sau să te omoare sau să te alunge. Ei vicleneau, însă şi Dumnezeu viclenea. Dumnezeu doar e de frunte între cei vicleni.

Sura VIII, Versetul 60:

Şi dacă te temi de viclenie din partea unui popor, poartă-te cu el întocmai aşa; Dumnezeu nu-i iubeşte pe cei vicleni.

Cum este posibil ca Dumnezeul care este un Dumnezeu drept, un Dumnezeu plin de dragoste să fie viclean? Acest lucru este imposibil!!! Nu putem pune pe Diavolul alături de Dumnezeu

Pe cine iubeşte şi pe cine nu iubeşte Dumnezeu? Partea II

Ce spune Coranul?:

Sura III, versetul 50:

Iar cei ce cred şi fac bine, lor le va plăti El răsplata lor. Şi Dumnezeu nu-i iubeşte pe cei nelegiuiţi.

Sura IV, versetul 107:

Nici nu te lupta pentru aceia care se înşală întreaolaltă, căci Dumnezeu nu-i iubeşte pe înşelătorii cei păcătoşi.

Adevărul este că Dumnezeu nu iubeşte păcatul şi El pedepseşte nelegiuirea, dar Dumnezeu iubeşte pe cei păcătoşi, pe oameni El îi iubeşte pe oricine. A iubi omul păcătos şi a iubi păcatul sunt două lucruri diferite, astfel precum, a urî şi pedepsi păcatul dar a iubi pe oricine sunt două lucuri diferite. Dumnezeu este dragoste şi El pentru fiecare persoană S-a jertfit. Domnul Isus a mers la cruce anume pentru cei păcătoşi, atît de mare dragoste are El.

1 Ioan 4:8:

Cine nu iubeşte, n’a cunoscut pe Dumnezeu; pentrucă Dumnezeu este dragoste.

Astfel, precum este scris în 1 Ioan 4:7a: Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alii; căci dragostea este dela Dumnezeu.

Deci la cea de a doua întrebare din titlu – “pe cine nu iubeşte Dumnezeu nu putem răspunde”, fiindcă El iubeşte pe fiecare!!!!

Mîntuit prin credinţă

Vorbisem într-o zi cu un musulman şi el a confirmat faptul că poţi ajunge în rai dacă faci fapte bune. Toată viaţa omul face şi fapte bune şi fapte rele şi dacă faptele bune sunt mai multe decît cele rele atunci persoana ajunge în rai. Este ca o balanţă şi în dependenţă de faptele făcute şi înclinării balanţei omul ajunge în cer, ceva de genul acesta mi-a explicat el.

Observînd pe alocuri acest subiect în Coran am descoperit următoarele lucruri scrise:

Sura IV, versetul 17:

Acestea sunt hotărîri ale lui Dumnezeu şi cel ce ascultă de Dumnezeu şi trimisul Său, pe acela îl va duce în grădini pătrunse de rîuri pe desupt şi acolo va rămîne în veci şi aceasta este o fericire mare.

şi acelaşi lucru îl vedem şi în aceeaşi sură, versetul 123, că cei ce fac bine şi sunt credincioşi aceia vor intra în rai şi nu vor suferi nici cît de puţină nedreptate.

Dacă ar fi să facem o comparaţie cu cele scrise în Biblie, atunci menţionăm că nu prin fapte suntem mîntuiţi, nu prin fapte avem viaţa veşnică, ci prin credinţă:

Efeseni 2:8-9: “Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

Oricine poate spune că el nu face păcat, nu omoară, nu fură, nu îşi înşeală soţia, etc., ci face milostenii, dă celor săraci, vorbeşte frumos, dar ce i-ar folosi toate acestea dacă nu prin ele va ajunge omul acesta în Împărăţia lui Dumnezeu, primordială este credinţa şi apoi, desigur şi faptele, căci şi credinţa fără fapte este moartă.

Ce este credinţa?

Evrei 11:1 “Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd.”

În cine să credem, care sunt lucrurile care nu se văd?

Ioan 3:16: “Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.”

Dumnezeu să binecuvînteze pe fiecare!

De cîte ori să iert pe aproapele meu sau ce să fac cînd cineva greşeşte? Partea II

                       

  Mulţumesc pentru comentariile din articolul anterior. Eu nu voi explica multe lucruri, exemple sau idei diverse. Ştiu că cel ce are putere este Cuvîntul lui Dumnezeu şi voi scrie doar cîteva versete în comparaţie. Vă las pe voi dragi cititori să vedeţi care este diferenţa şi unde găsiţi pace, dragoste, un caracter asemenea caracterului lui Dumnezeu: plin de bunătate, iertător, plin de dragoste, milă, îndurare, …

Iată deci doar cîteva texte din Biblie care răspund la această întrebare:

Matei 18:21-22 “Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: ,,Doamne de cîte ori să iert pe fratele Meu cînd va păcătui împotriva mea? Pînă la şapte ori?“ Isus i-a zis: ,,Eu nu-ţi zic pînă la şapte ori, ci pînă la şaptezeci de ori cîte şapte.”

Apoi Isus continuă cu o pildă:

Matei 18:23-35: “De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpînul lui a poruncit să-l vîndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pămînt, i s-a închinat, şi a zis: ,Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti tot.` Stăpînul robului aceluia, făcîndu-i-se milă de el, i-a dat drumul, şi i-a iertat datoria. Robul acela, cînd a ieşit afară, a întîlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mîna pe el, şi-l strîngea de gît, zicînd: ,Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.` Tovarăşul lui s’a aruncat la pămînt, îl ruga, şi zicea: ,Mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti.` Dar el n’a vrut, ci s’a dus şi l-a aruncat în temniţă, pînă va plăti datoria. Cînd au văzut tovarăşii lui cele întîmplate, s’au întristat foarte mult, şi s’au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute. Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, şi i-a zis: ,Rob vicelan! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?` Şi stăpînul s-a mîniat şi l-a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.“”

Matei 5:43-44: “Aţi auzit că s’a zis: ,,Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.“ Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvînta-i pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celorce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru ceice vă asupresc şi vă prigonesc”

Acum puteţi observa cîteva texte din Coran:

Sura IV versetul 86: “Luptă-te pe drumul cel bun, şi numai tu însuţi să fii silit la aceasta, pe cei credincioşi însă aţîţă-i la luptă, poate că Dumnezeu va împiedica vitejia necredincioşilor; căci Dumnezeu are vitejie mare şi poate bine pedepsi” apoi versetul 91: “Ei doresc să fie necredincioşi şi să fiţi asemenea lor. Deci nu prindeţi cu ei prietenie pînă nu purced pe drumul lui Dumnezeu; dacă însă se abat, apoi prindeţi-i şi omorîţi-i, unde-i aflaţi, şi nu primiţi de la ei nici prieten”

Sura IV versetele 97-98: “Cei credincioşi, care rămîn acasă fără să fie bolnavi în luptă nu sunt asemenea cu cei care luptă pe drumul lui Dumnezeu cu avere şi putere. Dumnezeu îi ridică mai mult pe cei ce se luptă cu avere şi putere, faţă de cei ce rămîn acasă. Dumnezeu le-a făgăduit tuturor frumosul, însă celor ce se luptă le dă mai mare răsplată decît celor ce rămîn acasă, cu o treaptă mai mult, le dă şi iertare şi îndurare, căci Dumnezeu este iertător, îndurat.”

În sura Prisosinţei ese scris: “Noi ţi-am dat prisosinţă. Deci roagă-te la Domnul tău şi jertfeşte. Cel ce te urăşte să fie fără copii”

Acestea sunt doar cîteva versete, dacă este necesar aş putea publica mai multe.

Să ne ajute Dumnezeu să fim plini de dragoste şi iertători.

Rolul Bărbatului. Partea 2

În unul dintre articolele precedente am specificat care este rolul Bărbatului, în acest articol voi continua pentru a realiza o înţelegere deplină a acestui subiect.

3. Exemplul de urmat

Pentru a îndeplini bine rolul şi responsabilităţile, pentru a demonstra că este posibil de a face acţiunile care se cer de la bprbat/soţ voi prezenta următorul exemplu:

Exemplul 1: ca Domnul Isus: Efeseni 5:25-27

“25 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea,
26 ca s’o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvînt,
27 ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.”

Observăm exemplul relaţiei Domnul Isus şi Biserica. Ce a făcut Isus? S-a dat pe Sine pentru ea. Pînă unde? Jertfire pînă la moarte. Cu ce scop? s-o sfinţească, s-o curăţească, s-o înfăţişeze înainte Lui. Cum? slăvită, fără pată, fără sbîrcitură, sfîntă, fără prihană.

Astfel de dragoste se cere să aibă Soţul faţă de Soţia sa.

Exemplul 2: ca pe trupul său: Efeseni 5: 28:30:

28 Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş.
29 Căci nimeni nu şi-a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
30 pentrucă noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.

Cum are grijă soţul de trupul său? îl îngrijeşte, nu-l urăşte, îl hrăneşte

Soţul trebuie să aibă grijă de soţia sa şi să o iubească precum se iubeşte pe sine, trupul său.

4. Concluzii

- Bărbatul să-şi iubească nevasta ca pe trupul său

- Bărbatul să-şi iubească nevasta cu o dragoste jertfitoare

- Bărbatul este responsabil de toate deciziile luate

- Soţul va putea lua decizii corecte şi soţia să dea sfaturi înţelepte şi corecte, dacă vor sta în Cuvînt, cugetînd la Cuvînt zi şi noapte.

Prin aceste articole: Rolul Bărbatului partea 1 şi partea 2, rolul soţiei partea 1 şi partea 2 am dorit să menţionez cum este descris fiecare rol în conformitate cu Cuvîntul lui Dumnezeu, cu Sfînta Scriptură. Am observat desigur că ambii sunt egali, în ceea ce priveşte creaţia acestora, sunt dina ceeaşi calitate. Da, rolurile soţului şi soţiei diferă, dar nu în modul ca soţia să fie slugă pentru soţul ei sau faptul că nu are dreptul să spună nimic şi să nu îşi spună punctul ei de vedere. Veţi apune că totuşi deciziile le ia soţul, da, el va răspunde de deciziile luate, soţul va răspunde în faţa lui Dumnezeu totalmente de situaţia din cadrul familie, atît de deciziile luate, cît şi atitudinea lui, dragostea lui faţă de soţie, faţă de familie.

dragi cititori, sunt dispusă să răspund oricăror întrebări, şi dacă doriţi să vedeţi o abordare a rolului femeii din perspectiva coranului accesaţi articolele Drepturile obligaţiile şi rolul femeii partea 1, partea 2, partea 3 şi partea 4

Dumnezeu să vă binecuvînteze şi să vă dea înţelepciune în toate ce aveţi de făcut!