De cîte ori să iert pe aproapele meu sau ce să fac cînd cineva greşeşte? Partea II

                       

  Mulţumesc pentru comentariile din articolul anterior. Eu nu voi explica multe lucruri, exemple sau idei diverse. Ştiu că cel ce are putere este Cuvîntul lui Dumnezeu şi voi scrie doar cîteva versete în comparaţie. Vă las pe voi dragi cititori să vedeţi care este diferenţa şi unde găsiţi pace, dragoste, un caracter asemenea caracterului lui Dumnezeu: plin de bunătate, iertător, plin de dragoste, milă, îndurare, …

Iată deci doar cîteva texte din Biblie care răspund la această întrebare:

Matei 18:21-22 “Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: ,,Doamne de cîte ori să iert pe fratele Meu cînd va păcătui împotriva mea? Pînă la şapte ori?“ Isus i-a zis: ,,Eu nu-ţi zic pînă la şapte ori, ci pînă la şaptezeci de ori cîte şapte.”

Apoi Isus continuă cu o pildă:

Matei 18:23-35: “De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpînul lui a poruncit să-l vîndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pămînt, i s-a închinat, şi a zis: ,Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti tot.` Stăpînul robului aceluia, făcîndu-i-se milă de el, i-a dat drumul, şi i-a iertat datoria. Robul acela, cînd a ieşit afară, a întîlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mîna pe el, şi-l strîngea de gît, zicînd: ,Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.` Tovarăşul lui s’a aruncat la pămînt, îl ruga, şi zicea: ,Mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti.` Dar el n’a vrut, ci s’a dus şi l-a aruncat în temniţă, pînă va plăti datoria. Cînd au văzut tovarăşii lui cele întîmplate, s’au întristat foarte mult, şi s’au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute. Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, şi i-a zis: ,Rob vicelan! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?` Şi stăpînul s-a mîniat şi l-a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.“”

Matei 5:43-44: “Aţi auzit că s’a zis: ,,Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.“ Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvînta-i pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celorce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru ceice vă asupresc şi vă prigonesc”

Acum puteţi observa cîteva texte din Coran:

Sura IV versetul 86: “Luptă-te pe drumul cel bun, şi numai tu însuţi să fii silit la aceasta, pe cei credincioşi însă aţîţă-i la luptă, poate că Dumnezeu va împiedica vitejia necredincioşilor; căci Dumnezeu are vitejie mare şi poate bine pedepsi” apoi versetul 91: “Ei doresc să fie necredincioşi şi să fiţi asemenea lor. Deci nu prindeţi cu ei prietenie pînă nu purced pe drumul lui Dumnezeu; dacă însă se abat, apoi prindeţi-i şi omorîţi-i, unde-i aflaţi, şi nu primiţi de la ei nici prieten”

Sura IV versetele 97-98: “Cei credincioşi, care rămîn acasă fără să fie bolnavi în luptă nu sunt asemenea cu cei care luptă pe drumul lui Dumnezeu cu avere şi putere. Dumnezeu îi ridică mai mult pe cei ce se luptă cu avere şi putere, faţă de cei ce rămîn acasă. Dumnezeu le-a făgăduit tuturor frumosul, însă celor ce se luptă le dă mai mare răsplată decît celor ce rămîn acasă, cu o treaptă mai mult, le dă şi iertare şi îndurare, căci Dumnezeu este iertător, îndurat.”

În sura Prisosinţei ese scris: “Noi ţi-am dat prisosinţă. Deci roagă-te la Domnul tău şi jertfeşte. Cel ce te urăşte să fie fără copii”

Acestea sunt doar cîteva versete, dacă este necesar aş putea publica mai multe.

Să ne ajute Dumnezeu să fim plini de dragoste şi iertători.

De cîte ori să iert pe aproapele meu sau ce să fac cînd cineva greşeşte?

Ce faceţi atunci cînd cineva greşeşte într-un anumit, oarecare lucru, fie că a bîrfit despre credinţa mea, fie că m-a vorbit de rău despre modul meu de trai, fie că a făcut orice altceva?

Ce ar trebui să facă un creştin conform Cuvîntului lui Dumnezeu şi conform Coranului? Care ar trebui să fie reacţia corectă? Să iert sau să răspund cu aceleaşi fapte?

Soţia să fie supusă bărbatului ei ….

Adesea auzim că soţia să fie supusă soţului, că astfel trebuie să fie soţia şi adesea acestea sunt umilite, înjosite, şi suferă, deşi s-ar părea că soţii lor sunt ascultători de Dumnezeu.

De ce se întîmplă astfel de situaţii? Oare este înţeles greşit termenul “supunere”?

Vizitaţi la sfîrşitul zilei acest blog şi veţi afla răspuns la întrebarea respectivă care va fi inclusă în a doua parte a articolului despre rolul soţiei.

Mulţumesc!

Care este rolul femeii (soţiei)? Partea I

În prezent există 2 extreme cu privire la împlinirea rolului unei soţii exemplu:  fie că femeia crede că trebuie să stea acasă doar şi să fie întru totul supusă soţului fără a avea vreun drept de a-şi spune părerea sau dorinţele; şi o altă extremă: “Fac ce vreau eu, sunt şi eu om, lasă şi el să îngrijească de copii, casă, oricum eu aduc un venit mai mare în familie”. Totuşi să vedem care este rolul soţiei cu adevărat în cadrul unei familii model.

Mai întîi să vedem unele

caracteristici ale femeii:

1 Petru 3:7 – Este un vas mai slab

Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.

1 Corinteni 11:7,11- este slava bărbatului, în Domnul nu este fără bărbat, ceea ce arată unitatea dintre ei (soţ şi soţie)

Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. 
Totuşi, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.

Genesa 3:16 – Dorinţele ei ţin de bărbat

Femeii i-a zis: “Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

1 Timotei 2:9-10 – frumuseţea ei trebuie să fie nu doar în exterior, ci şi în interior cu fapte bune şi evlavie

Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.

Efeseni 5:33 – femeia să se teamă, să fie supusă bărbatului (a se teme – a avea respect)

Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.

Ce responsabilităţi are femeia?

Genesa capitolul 2:

- este un ajutor potrivit

- să stăpînească împreună cu soţul peste creaţia lui Dumnezeu

1 Corinteni 11:3, 8-9 – este sub autoritatea bărbatului fiindcă este făcută pentru bărbat

Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

1 Timotei 2:11 – să înveţe în tăcere. Aceasta nu înseamnă să înveţe şi să nu vorbească, pentru că cum de altfel ar învăţa? Aici Dumnezeu vrea să ne spună să învăţăm, dar chiar dacă ştim să nu ne ridicăm mai presus ca soţul.

Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.

Coloseni 3:18 – supuse bărbatului cum se cuvine. Ce ar însemna “cum se cuvine”? vom învăţa data viitoare despre supunere, în următorul articol.

Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul.

Cine este model pentru femei în această situaţie?

1 Corinteni 11:3 - Tatăl este Capul lui Isus. Înseamnă aceasta că Dumnezeu Tatăl este mai presus ca Isus? Nu, ei sunt egali şi arată model pentru soţ şi soţie – ordine în poziţii.

Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.

Ioan 10:30-33 – Tatăl este Capul, dar Isus este Una cu Tatăl, face voia lui Dumnezeu, ascultă de Dumnezeu

Eu şi Tatăl una suntem.” Atunci Iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă. Isus le-a zis: “V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”  Iudeii I-au răspuns: “Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”

Ioan 5:18 - ca valoare ei sunt deopotrivă

Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.

Filipeni 2:5-8 – ca natură sunt deopotrivă, Una, dar ca poziţie sunt diferiţi

Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus:  El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,  ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

Ioan 5:26-27 – este ascultător avînd putere în Sine

Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.

Dumnezeu a spus femeilor cum să fie, ce responsabilităţi au, dar a făcut acest lucru prezentînd un model frumos: Domnul Isus!

În partea a doua a articolului vom vedea ce înseamnă supunere şi ce vrea Dumnezeu sa ne spună atunci cînd învaţă femeia să fie supusă bărbatului.

Ce să fac dacă îmi place un musulman, iar eu sunt creştină?

Ce să fac dacă îmi place un musulman, iar eu sunt creştină? Ce ar fi dacă aş accepta căsătoria cu el, doar ţine atît de mult la mine…? Adesea am întîlnit acest tip de întrebări în diverse surse.

Voi începe să răspund la aceste întrebări din mai multe perspective:

1. în urma discuţiilor cu alţi musulmani

2. în urma cercetării Sfintei Scripturi

3. În urma cercetării Coranului

În acest articol voi prezenta foarte succint ceea ce au spus musulmanii, unul dintre ei necăsătorit a afirmat că dacă el se va căsători cu o persoană creştină neapărat va face aşa ca ea să devină musulmană, la început nu îi va spune care este scopul lui, dar treptat el era sigur că ea se va converti la islam, aceasta fiind o dorinţă şi un scop al său el personal ar face multe pentru aceasta.

Un alt musulman mi-a zis că a crezut că totul va fi bine dacă se va căsători cu o creştină, dar nu a fost să fie aşa. Era bine atîta timp cît nu discutau despre islam, cît ea nu asculta muzică de care dorea, cît el nu postea şi nu se ruga, în aceste situaţii era haos la ei în casă. Nu se puteau înţelege, ei nu locuiau în ţara în care religia de stat sau de bază era islamul, de aceea el dorea foarte mult să plece împreună într-o astfel de ţară pentru că acolo regulile sunt altfel, spunea el.

Dacă veţi întreba doamnele care s-au căsătorit cu un musulman ele fiind creştine, veţi auzi în majoritatea cazurilor răspunsul că e foarte bine, că nu se ceartă, că soţul nu o impune să se convertească la islam, că e liberă să facă ce doreşte. Aş spune eu că e un răspuns greşit. Astfel de răspuns poate fi dat în 3 situaţii:

1. cuplul este recent căsătorit

2. ea acceptă în adîncul inimii religia lui şi are dorinţa de a se converti la islam

3. este o excepţie

Încă un lucru care aş dori să vă spun, scumpe domnişoare este că la întrebarea: poate o domnişoară musulmană să se căsătorească cu un creştin? răspunsul a fost categoric: NU. nu vă pare interesantă situaţia?

Altceva ar fi: dvs. pentru dragoste sunteţi gata să vă căsătoriţi cu un musulman şi să faceţi orice pentru el, dar el? este el gata să facă acelaşi pas? ştiţi că aceste tipuri de căsătorii au fost una dintre modalităţile de dezvoltare a islamului?

 

Urmează partea 2 a articolului în care vom vedea ce spune Sfînta Scriptură despre aceste feluri de căsătorii.

Înainte de a face un pas serios, analizaţi bine situaţia şi vedeţi dacă merită este corect pasul ştiind că toată viaţa veţi păşi pe calea pe care o începeţi acum. Dumnezeu să vă binecuvînteze!