Pe cine iubeşte şi pe cine nu iubeşte Dumnezeu? Partea II

Ce spune Coranul?:

Sura III, versetul 50:

Iar cei ce cred şi fac bine, lor le va plăti El răsplata lor. Şi Dumnezeu nu-i iubeşte pe cei nelegiuiţi.

Sura IV, versetul 107:

Nici nu te lupta pentru aceia care se înşală întreaolaltă, căci Dumnezeu nu-i iubeşte pe înşelătorii cei păcătoşi.

Adevărul este că Dumnezeu nu iubeşte păcatul şi El pedepseşte nelegiuirea, dar Dumnezeu iubeşte pe cei păcătoşi, pe oameni El îi iubeşte pe oricine. A iubi omul păcătos şi a iubi păcatul sunt două lucruri diferite, astfel precum, a urî şi pedepsi păcatul dar a iubi pe oricine sunt două lucuri diferite. Dumnezeu este dragoste şi El pentru fiecare persoană S-a jertfit. Domnul Isus a mers la cruce anume pentru cei păcătoşi, atît de mare dragoste are El.

1 Ioan 4:8:

Cine nu iubeşte, n’a cunoscut pe Dumnezeu; pentrucă Dumnezeu este dragoste.

Astfel, precum este scris în 1 Ioan 4:7a: Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alii; căci dragostea este dela Dumnezeu.

Deci la cea de a doua întrebare din titlu – “pe cine nu iubeşte Dumnezeu nu putem răspunde”, fiindcă El iubeşte pe fiecare!!!!

Rolul Bărbatului. Partea 2

În unul dintre articolele precedente am specificat care este rolul Bărbatului, în acest articol voi continua pentru a realiza o înţelegere deplină a acestui subiect.

3. Exemplul de urmat

Pentru a îndeplini bine rolul şi responsabilităţile, pentru a demonstra că este posibil de a face acţiunile care se cer de la bprbat/soţ voi prezenta următorul exemplu:

Exemplul 1: ca Domnul Isus: Efeseni 5:25-27

“25 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea,
26 ca s’o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvînt,
27 ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.”

Observăm exemplul relaţiei Domnul Isus şi Biserica. Ce a făcut Isus? S-a dat pe Sine pentru ea. Pînă unde? Jertfire pînă la moarte. Cu ce scop? s-o sfinţească, s-o curăţească, s-o înfăţişeze înainte Lui. Cum? slăvită, fără pată, fără sbîrcitură, sfîntă, fără prihană.

Astfel de dragoste se cere să aibă Soţul faţă de Soţia sa.

Exemplul 2: ca pe trupul său: Efeseni 5: 28:30:

28 Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş.
29 Căci nimeni nu şi-a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
30 pentrucă noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.

Cum are grijă soţul de trupul său? îl îngrijeşte, nu-l urăşte, îl hrăneşte

Soţul trebuie să aibă grijă de soţia sa şi să o iubească precum se iubeşte pe sine, trupul său.

4. Concluzii

- Bărbatul să-şi iubească nevasta ca pe trupul său

- Bărbatul să-şi iubească nevasta cu o dragoste jertfitoare

- Bărbatul este responsabil de toate deciziile luate

- Soţul va putea lua decizii corecte şi soţia să dea sfaturi înţelepte şi corecte, dacă vor sta în Cuvînt, cugetînd la Cuvînt zi şi noapte.

Prin aceste articole: Rolul Bărbatului partea 1 şi partea 2, rolul soţiei partea 1 şi partea 2 am dorit să menţionez cum este descris fiecare rol în conformitate cu Cuvîntul lui Dumnezeu, cu Sfînta Scriptură. Am observat desigur că ambii sunt egali, în ceea ce priveşte creaţia acestora, sunt dina ceeaşi calitate. Da, rolurile soţului şi soţiei diferă, dar nu în modul ca soţia să fie slugă pentru soţul ei sau faptul că nu are dreptul să spună nimic şi să nu îşi spună punctul ei de vedere. Veţi apune că totuşi deciziile le ia soţul, da, el va răspunde de deciziile luate, soţul va răspunde în faţa lui Dumnezeu totalmente de situaţia din cadrul familie, atît de deciziile luate, cît şi atitudinea lui, dragostea lui faţă de soţie, faţă de familie.

dragi cititori, sunt dispusă să răspund oricăror întrebări, şi dacă doriţi să vedeţi o abordare a rolului femeii din perspectiva coranului accesaţi articolele Drepturile obligaţiile şi rolul femeii partea 1, partea 2, partea 3 şi partea 4

Dumnezeu să vă binecuvînteze şi să vă dea înţelepciune în toate ce aveţi de făcut!

Rolul Bărbatului

Am observat în articolele trecute care este rolul femeii (soţiei):

http://aishahdinmoldova.wordpress.com/2008/09/08/care-este-rolul-femeii-sotiei-partea-i/

http://aishahdinmoldova.wordpress.com/2008/09/10/care-este-rolul-femeii-sotiei-partea-ii/

Probabil că unii bărbaţi citind lucrurile scrise anterior la aceste subiecte s-au gîndit: “Ce bine, sunt lucruri pe care ar trebui sa le ştie şi să le facă şi soţia mea…”. De fapt, rolul bărbatului este şi el foarte important şi cu părere de rău, astăzi tot mai mult bărbaţii încearcă să amintească care este rolul femeii, şi încă într-un mod greşit, şi uită care este şi rolul lor.

În acest articol vom vorbi despre acest subiect din 3 puncte de vedere:

1. Caracteristici

a. din Genesa 1:26-31, text pe care l-am analizat în articolele precedente, observăm că el primeşte porunca de a stăpîni

b. Dumnezeu îi porunceşte să nu mănînce din pomul cunoştinţei binelui şi răului (Genesa capitolul 2)

c. ascultă de glasul nevestei sale, care a vorbit împotriva Cuvîntului lui Dumnezeu (vina bărbatului este că a ascultat de glasul nevestei sale în acest caz) (Genesa 3)

d. în  Genesa 16: 1-5 scrie:

1 Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar.
2 Şi Sarai a zis lui Avram: “Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai.
3 Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan.
4 El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpâna sa.
5 Şi Sarai a zis lui Avram: “Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine!”

Avram a ascultat de Sarai. Dumnezeu a lăsat ca Avram să ia decizia, decizia lui aici a fost să aculte de Sarai, care a vorbit împotriva Cuvîntului lui Dumnezeu.

- Înseamnă oare toate aceste trimiteri că nevasta nu trebuie ascultată niciodată ce spune ea, sau părerea, dorinţa ei, fiindcă ea mereu vorbeşte împotriva Cuvîntului lui Dumnezeu? NICIDECUM! Iată un alt exemplu:

1 Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei, şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise.
2 Sara a rămas însărcinată, şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.
3 Avraam a pus fiului său nou născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.
4 Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac, la vârsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu.
5 Avraam era în vârstă de o sută de ani, la naşterea fiului său Isaac.
6 Şi Sara a zis: “Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi, va râde de mine.”
7 Şi a adăugat: “Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da ţâţă la copii? Şi totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţe!”
8 Copilul s-a făcut mare, şi a fost înţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua când a fost înţărcat Isaac.
9 Sara a văzut râzând pe fiul pe care-l născuse lui Avraam Egipteanca Agar.
10 Şi a zis lui Avraam: “Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.”
11 Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său.
12 Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: “Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă, care va purta cu adevărat numele tău.
13 Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămânţa ta.”
14 A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat pâine şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul, şi i-a dat drumul. Ea a plecat, şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba.

Din acest pasaj din Sfînta Scriptură, Genesa 21:1-14 observăm că de fapt Bărbatul trebuie să judece, să analizeze,  sfaturile date de nevastă pentru a vedea dacă sunt potrivit cu Cuvîntul lui Dumnezeu. Deci soţia are posibilitatea să sfătuiască pe bărbat, să îşi expime opinia faţă de anumite lucruri, şi chiar este foarte bine să se comunice împreună toate lucrurile, iar soţul are rolul, are poziţia de a lua decizia finală conform voii şi Cuvîntului lui Dumnezeu, fiindcă în asemenea situaţii familia va fi binecuvîntată minunat. Dumnezeu a promis binecuvîntare celor ce ascultă şi a avertizat pe cei neascultători de El că vor fi blestemaţi. Soţul va răspunde în faţa lui Dumnezeu de deciziile luate.

2. Responsabilităţi

a. de a lua decizii

b. Exod 34:21

Şase zile să lucrezi, iar în ziua a şaptea să te odihneşti; să te odihneşti, chiar în vremea aratului şi seceratului.

- 6 zile să lucreze şi a 7 să se odihnească

c. 1 Timotei 5:8

Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios.

- să poarte de grijă de ai casei

d. 2 Tesaloniceni 3:7-12

7 Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială, între voi.
8 N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi.
9 Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat.
10 Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: “Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce.”
11 Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri.
12 Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte.

- să nu trăiască în neorînduială

- să nu mănînce de pomană

- să lucreze

- să nu să se ţină de nimicuri

e. Efeseni 5:22-33

22 Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
23 căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.
24 Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
25 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26 ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
27 ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.
28 Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi.
29 Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
30 pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.
31 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”.
32 Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). –
33 Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.

- să-şi iubească soţul nevasta precum Isus Şi-a iubit Biserica

f.  Coloseni 3:19

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele.

g. 1 Petru 3:7

Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.

- să se poarte cu înţelepciune cu nevasta

- să le dea cinste ca unui vas mai slab

3. Exemplul de urmat

4. CONCLUZII

Punctele 3, 4 vor fi scrise în următorul articol, vizitaţi mîine acest portal pentru a vedea răspuns la următoarele două puncte.

Care este rolul femeii (soţiei)? Partea II

Am vorbit despre faptul că vom analiza care este rolul soţiei în ceea ce priveşte supunerea ei. Astfel, vom observa două exemple de supunere şi apoi vom vedea cum ar fi important ca să fie supusă soţia, conform textului 1 Petru 2:18-3:6

2:18 Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit.
2:19 Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare, şi suferă pe nedrept.
2:20 În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.
2:21 Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.
2:22 “El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”.
2:23 Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.
2:24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.
2:25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre.
3:1 Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor,
3:2 când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere.
3:3 Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor,
3:4 ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
3:5 Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, şi erau supuse bărbaţilor lor;
3:6 ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea “domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva.

Şi de asemenea Tit 2:3-5

2:3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
2:4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii;
2:5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.

Mai întîi e necesar de a defini termenul “supunere”:

nicidecum acest termen nu înseamnă subjugat, robit, umilit, ci doar a asculta, în sensul de a răspunde în ascultare faţă de rangul superior.

Înseamnă oare aceasta că soţul este mai superior ca soţia, adică este el un rang mai superior? La această întrebare vom vedea răspunsul la sfîrşitul articolului după ce vom analiza următoarele modele şi aspecte:

Modelul de supunere a slugilor

Conform textului din 1 Petru 2:18-3:6:

- să fie supuse stăpînilor

Cel de-al doilea model observat aici este modelul lCum? cu toată frica

- Căror stăpîni? ce fel de stăpîni? Celor buni şi celor răi

- De ce supuse cu toată frica? pentru că este un lucru plăcut lui Dumnezeu, pentru cugetul lor curat faţă de Dumnezeu

- Dacă suferă să sufere întristare pe nedrept

- Să facă ce este bine, căci la aceasta au fost chemate

Cel de-al doilea model observat în textul de mai sus, 1 Petru 2:18-3:6,

modelul de supunere a lui Isus.

Astfel, învăţăm începînd cu versetul 21:

- Isus a suferit pentru noi ca să fie o pildă şui ca să călcăm pe urmele Lui

- N-a făcut păcat

- În gura Lui nu s-a găsit vicleşug

- Nu batjocura, deşi era batjocorit

- Nu ameninţ, deşi era ameninţat

- Se supunea dreptului Judecător

- A purtat păcatele noastre

Drept rezultat:

- noi suntem morţi faţă de păcat, trăim pentru neprihănire, suntem vindecaţi

Şi în sfîrşit să vedem acum care şi cum trebuie să fie

supunerea femeii  (soţiei)

Începînd cu Capitolul 3 din 1 Petru observăm:

- supusă bărbatului ei (şi celui care ascultă şi celui care nu ascultă Cuvîntul)

De ce? pentru a fi cîştigat prin purtarea ei (soţiei), care trebuie să fie:

- curată, în temere (nu cu frică faţă de bărbat, dar cu respect şi stimă), duh blînd, duh liniştit

De ce să facă astfel?  este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu

Din textul Tit 2:3-5, soţia să fie:

- cuviincioasă

- cumpătată

- nu clevetitoare

- nu dedată la vin

- să-şi vadă de treburile casei

- bune, blînde

- să-şi iubească soţul şi copiii

De ce? pentru ca Cuvîntul lui Dumnezeu să nu fie vorbit de rău

Înseamnă oare aceasta că soţia trebuie să stea doar acasă, că soţia trebuie să îngrijească anume de casă şi nimic altceva. că soţia să fie umilită, că soţia este o slugă, că soţia să fie înjosită de bărbat datprită rolului ei? NICIDECUM

De asemenea înseamnă oare aceasta că dacă soţul cere de la soţie să facă ceva ce este împotriva voii lui Dumnezeu ea trebuie să fie ascultătoare şi să îndeplinească? Nicidecum, doar că uneori soţia creştină care e căsătorită cu un bărbat necreştin poate aduce adesea motive de neascultare din cauza că el doreşte ceva într-un fel ce nu e conform Cuvîntului. Dar oare este aceasta adevărat, oare cu adevărat soţul cere mereu aceasta, sau e doar un motiv ca soţia să nu fie ascultătoare, adică să caute să facă ce doreşte ea? Totuşi în Coloseni 3:18 observăm:  Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul.

Deci este soţul un rang mai superior ca soţia? Am analizat modelul slugilor pentru că soţia este ca o slugă? Desigur că nu. Dacă ar fi să privim la poziţiile dintre soţ şi soţie, da ele sunt diferite, soţul fiind capul soţiei, dar aceasta nu înseamnă că el este acel rang superior. De ce? Isus şi Dumnezeu: poziţii diferite, dar sunt Una, sunt la fel. Acelaşi lucru e şi cu privire la soţ şi soţie, nu spun aceste lucruri fiindcă aşa vreau eu, fiindcă aşa îmi convine, dar fiindcă în acest mod ne învaţă Dumnezeu şi ce minunat ar fi dacă fiecare ar îneţelege roul său şi l-ar îndeplini corect.

În articolul de miercuri vom vedea care este rolul bărbatului, pot oare soţii să zîmbească ironic şi să se bucure că soţiile lor au acest rol înjosindu-le? Ce responsabilitate au soţii, este ea mai importantă ca cel al soţiei sau nu? Poate soţia să lucreze şi ea avînd un serviciu, sau doar soţul are această responsabilitate?  Vom răspunde la aceste întrebări şi la multe altele în articolul de miercuri. 

Care este rolul femeii (soţiei)? Partea I

În prezent există 2 extreme cu privire la împlinirea rolului unei soţii exemplu:  fie că femeia crede că trebuie să stea acasă doar şi să fie întru totul supusă soţului fără a avea vreun drept de a-şi spune părerea sau dorinţele; şi o altă extremă: “Fac ce vreau eu, sunt şi eu om, lasă şi el să îngrijească de copii, casă, oricum eu aduc un venit mai mare în familie”. Totuşi să vedem care este rolul soţiei cu adevărat în cadrul unei familii model.

Mai întîi să vedem unele

caracteristici ale femeii:

1 Petru 3:7 – Este un vas mai slab

Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.

1 Corinteni 11:7,11- este slava bărbatului, în Domnul nu este fără bărbat, ceea ce arată unitatea dintre ei (soţ şi soţie)

Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. 
Totuşi, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.

Genesa 3:16 – Dorinţele ei ţin de bărbat

Femeii i-a zis: “Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

1 Timotei 2:9-10 – frumuseţea ei trebuie să fie nu doar în exterior, ci şi în interior cu fapte bune şi evlavie

Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.

Efeseni 5:33 – femeia să se teamă, să fie supusă bărbatului (a se teme – a avea respect)

Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.

Ce responsabilităţi are femeia?

Genesa capitolul 2:

- este un ajutor potrivit

- să stăpînească împreună cu soţul peste creaţia lui Dumnezeu

1 Corinteni 11:3, 8-9 – este sub autoritatea bărbatului fiindcă este făcută pentru bărbat

Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

1 Timotei 2:11 – să înveţe în tăcere. Aceasta nu înseamnă să înveţe şi să nu vorbească, pentru că cum de altfel ar învăţa? Aici Dumnezeu vrea să ne spună să învăţăm, dar chiar dacă ştim să nu ne ridicăm mai presus ca soţul.

Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.

Coloseni 3:18 – supuse bărbatului cum se cuvine. Ce ar însemna “cum se cuvine”? vom învăţa data viitoare despre supunere, în următorul articol.

Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul.

Cine este model pentru femei în această situaţie?

1 Corinteni 11:3 - Tatăl este Capul lui Isus. Înseamnă aceasta că Dumnezeu Tatăl este mai presus ca Isus? Nu, ei sunt egali şi arată model pentru soţ şi soţie – ordine în poziţii.

Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.

Ioan 10:30-33 – Tatăl este Capul, dar Isus este Una cu Tatăl, face voia lui Dumnezeu, ascultă de Dumnezeu

Eu şi Tatăl una suntem.” Atunci Iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă. Isus le-a zis: “V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”  Iudeii I-au răspuns: “Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”

Ioan 5:18 - ca valoare ei sunt deopotrivă

Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.

Filipeni 2:5-8 – ca natură sunt deopotrivă, Una, dar ca poziţie sunt diferiţi

Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus:  El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,  ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

Ioan 5:26-27 – este ascultător avînd putere în Sine

Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.

Dumnezeu a spus femeilor cum să fie, ce responsabilităţi au, dar a făcut acest lucru prezentînd un model frumos: Domnul Isus!

În partea a doua a articolului vom vedea ce înseamnă supunere şi ce vrea Dumnezeu sa ne spună atunci cînd învaţă femeia să fie supusă bărbatului.