Poate Dumnezeu să fie viclean?

Sfînta Scriptură Biblia nu oferă nici o trimitere despre aceea că Dumnezeu este viclean. Dacă ar fi astfel, am avea de afacere nu cu Dumnezeu, dar cu Tatăl minciunii, tuturor relelor, cel care înşeală, acela şi este viclean:

Apocalipsa 12:9

Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pămînt; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

Ioan 8:44

El (diavolul) de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Ce spune Coranul?

Sura III versetul 47:

Ei vicleniră, însă şi Dumnezeu vicleni, căci Dumnezeu este cel mai viclean

Sura VIII, versetul 30:

Cum vicleneau împotriva ta cei necredincioşi să te puie în cătuşe sau să te omoare sau să te alunge. Ei vicleneau, însă şi Dumnezeu viclenea. Dumnezeu doar e de frunte între cei vicleni.

Sura VIII, Versetul 60:

Şi dacă te temi de viclenie din partea unui popor, poartă-te cu el întocmai aşa; Dumnezeu nu-i iubeşte pe cei vicleni.

Cum este posibil ca Dumnezeul care este un Dumnezeu drept, un Dumnezeu plin de dragoste să fie viclean? Acest lucru este imposibil!!! Nu putem pune pe Diavolul alături de Dumnezeu

Mîntuit prin credinţă

Vorbisem într-o zi cu un musulman şi el a confirmat faptul că poţi ajunge în rai dacă faci fapte bune. Toată viaţa omul face şi fapte bune şi fapte rele şi dacă faptele bune sunt mai multe decît cele rele atunci persoana ajunge în rai. Este ca o balanţă şi în dependenţă de faptele făcute şi înclinării balanţei omul ajunge în cer, ceva de genul acesta mi-a explicat el.

Observînd pe alocuri acest subiect în Coran am descoperit următoarele lucruri scrise:

Sura IV, versetul 17:

Acestea sunt hotărîri ale lui Dumnezeu şi cel ce ascultă de Dumnezeu şi trimisul Său, pe acela îl va duce în grădini pătrunse de rîuri pe desupt şi acolo va rămîne în veci şi aceasta este o fericire mare.

şi acelaşi lucru îl vedem şi în aceeaşi sură, versetul 123, că cei ce fac bine şi sunt credincioşi aceia vor intra în rai şi nu vor suferi nici cît de puţină nedreptate.

Dacă ar fi să facem o comparaţie cu cele scrise în Biblie, atunci menţionăm că nu prin fapte suntem mîntuiţi, nu prin fapte avem viaţa veşnică, ci prin credinţă:

Efeseni 2:8-9: “Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

Oricine poate spune că el nu face păcat, nu omoară, nu fură, nu îşi înşeală soţia, etc., ci face milostenii, dă celor săraci, vorbeşte frumos, dar ce i-ar folosi toate acestea dacă nu prin ele va ajunge omul acesta în Împărăţia lui Dumnezeu, primordială este credinţa şi apoi, desigur şi faptele, căci şi credinţa fără fapte este moartă.

Ce este credinţa?

Evrei 11:1 “Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd.”

În cine să credem, care sunt lucrurile care nu se văd?

Ioan 3:16: “Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.”

Dumnezeu să binecuvînteze pe fiecare!