Student creştin bătut de musulmani în Bangladesh

    Am citit azi pe www.resursecrestine.ro un articol foarte dur:

    Rajen Murmo (20 ani) a fost atcat de o multime de aproximativ 50 de musulmani in orasul Uttara, Bangladesh, unde aproximativ 4 milioane de musulmani s-au adunat in 1 februarie pentru o conferinta islamica anuala. Potrivit raportului din 5 februarie al Compass Direct, Murmo si alti student de la Colegiul Biblic Believer`s Church imparteau literatura crestina cand o persoana s-a apropiat de ei spunandu-le ca Biblia e depasita si invechita fata de Coran. Alti barbati l-au insfacat pe Murmo pentru a afla cine i-a dat literatura crestina. Ei de asemenea au cerut sa li se spuna adresele liderilor religiosi si adresa scolii unde acesta studiaza. Cand Murmo a refuzat, atacatorii l-au batut si l-au amenintat cu moartea daca refuza sa le dea informatiile cerute. Se pare ca autoritatile au ajuns la locul faptei si l-au salvat pe crestin. Multimea a facut presiuni asupra autoritatilor pentru a-l duce pe student la sectia de politie locala unde acesta a fost retinut pana cand directorul colegiuui i-a asigurat eliberarea.

   

    Rugati-va pentru vindecarea lui Murmo si cereti-I Domnului sa il intareasca sa ramana neclintit in mijlocul opozitiei (1Petru 5:12).

    Stire preluata de pe
www.persecution.net

Drepturile, obligaţiile şi rolul femeii. Partea 2

În acest articole mă voi referi la versetele care spun despre averea femeii/soţiei pe care o poate avea. Adesea auzim că fetele se convertesc la islam fiindcă sun atrase de musulmani poftind averea lor, statutul poibil pe care îl are acesta, sau posibilitatea de a pleca în altă ţară care pare a fi bogată. Bogăţia azi reprezintă o goană, goană după bogăţie, după o avere mai mare, iar aceasta lasă amprente adînci dat fiind faptul că adesea rezultatele acţiunilor de a fi bogat sunt dure, dureroase, şi persoanele au de suferit. Acum voi prezenta ce îi revine soţiei în cazul în care soţul moare sau în alte circumstanţe.

Astfel, sura IV, versetele 13-14: ” Jumătate din ce lasă în urmă soţiile voastre e pentru voi, dacă nu au ele copii; dacă însă au ele copii, atunci vă vine vouă a patra parte din ceea ce au lăsat ele în urmă, plătindu-se legatele testate sau datoriile. Asemenea şi muierilor li se cuvine a patra parte din ceea ce aţi lăsat în urmă, dacă n-aveţi copii; însă dacă aveţi copii, li se cuvine muierilor a opta parte din ceea ce aţi lăsat în urmă, plătindu-se legatele testate sau datoriile.”

Versetul 24: “De voiţi să schimbaţi o soţie în locul alteia şi i-aţi dat uneia din ele un talan, atunci să nu luaţi din aceasta nimic. Oare voiţi să luaţi înapoi cu clevetire şi cu păcat răsvedit?”

Sunt doar cîteva versete, menţionez încă o dată că sunt exact din Coran, nu poate nimeni să zică că scriu argumente dintr-o anumită sursă care conţine idei antiislam. Nu vreau să comentez multe asupra acestora doar faptul că precum vedeţi: soţilor le-ar reveni jumate sau a patra parte (în cazul în care au copii) din ceea ce lasă soţiile, iar soţiilor le revine a patra parte sau a opta parte (în cazul în care soţul are copii), şi dacă soţul are mai multe soţii…

În cel de al doilea verset mi-au atras atenţie cuvintele: “De voiţi să schimbaţi o soţie în locul alteia “, adică posibilitatea de a schimba o soţie este privită ca fiind ceva normal, este acceptat…

Şi cînd te gîndeşti cît de minunat şi frumos vorbeşte Dumnezeu despre un cuplu, despre căsătorie, ce vedem însă în această sură? Cu tot respectul meu, dar femeia în acestă sură este privită ca fiind o proprietate a soţului, cu care se poate fie de a divorţa, fie de a o schimba, fie de a mai lua una şi desigur de primei nu i se va atrage atenţia absolută cum a fost la început, fie de a o lovi, ceea ce voi prezenta în următorul articol. Desigur, soţiile musulmance pot afirma că nu este astfel, că ele sunt fericite şi se simt minunat, da, aş accepta acest lucru, fiindcă ele se supun celor scrise în Coran şi primesc în modul în care sunt învăţate. Atunci cînd vă gîndiţi că veţi fi bogate căsătorindu-vă cu bărbaţi musulmani gîndiţi-vă bine înainte de a face acest pas, puteţi să fiţi o a doua sau a treia soţie, sau chiar prima, dar nu şi ultima, şi prina cest fapt nu veţi putea avea deplina avere a soţului, pînă la urmă nu se rezumă totul la bogăţie, gîndiţi-vă care va fi statutul vostru în familie…

Dumnezeu să vă binecuvînteze şi să vă lumineze!

Unde v-aţi pierdut?

Este dureros să aud zi de zi tot mai multe certuri între musulmani şi creştini, tot mai adesea se aude faptul că fetele se convertesc la islam, că se duc războaie, că se omoară creştinii în ţările musulmane … Unde v-aţi pierdut, oameni? sunteţi creaţi de Dumnezeu, suntem cu toţii nu pentru a ne lupta, dar pentru a ne iubi, pentru a exprima dragoste, de fapt scopul primordial este pentru a-L căuta, a-L afla pe Dumnezeu, a-I proslăvi numele minunat, dar ce facem noi? Tindeţi spre căutarea adevărului! toate aceste articole le public pentru voi, dragi cititori, pentru a deschide ochii şi a despietri inima, fiindcă Isus vine în curînd!

Dumnezeu şi cei necredincioşi. Partea 2

În acest articol vom evalua starea celor necredincioşi, vom vedea ce ne spune Coranul despre ei în aceste versete ale surei vacii. Astfel, acum vom face o listă de observare din versetele pe care le-am publicat în articolul precedent, pe care le-am scris exact cum sunt ele în Coran, pentru a vedea şi voi că nu extrag din ceea ce cred eu. Astfel, cei care se presupun a fi credincioşi dar nu sunt se prezintă în felul următor:

- nu sunt între cei credincioşi, deşi spun că cred;

- îl înşală pe Dumnezeu, pe cei credincioşi şi sufletul lor;

- în inimile lor e boală;

- sunt mincinoşi;

- fac stricăciune dar nu voiesc să o ştie;

- sunt proşti şi nu o ştiu, cînd li se spune să creadă ca oamenii, întreabă dacă să creadă precum proştii;

- spun că cred cînd se întîlnesc cu cei ce cred;

- petrec în ascuns cu Satanele lor;

- au cumpărat rătăcire în loc de ocîrmuire;

- nu se căiesc.

S-ar părea la prima vedere că sunt descrise calităţile celor care spun că cred dar nu cred, acesta fiind şi scopul, dar vreau sa privim simplu. Este adevărat: pe de o parte le este redat caracterul şi manifestarea acestuia, fie în mod direct, fie prin cuvinte înjositoare, dar să fim atenţi la care persoane se adreseaya autorul. Se vede că totuşi aceste persoane crd, doar că într-un alt mod, ei spun că cred, ei nu doresc să creadă ca proştii, sunt în rătăcire, iar în Coran la cuvintele “Satanele lor” este scrisă explicaţia precum că ar fi rabinii evrei şi preoţii creştini.Adică ceea ce judecă autorul sunt persoanele care cred într-un alt mod, iată de ce şi spune în versetul 20 să nu facă pe nimeni asemenea lui Dumnezeu, referindu-se la idoli or religia islamă spune că Dumnezeu este Singurul Dumnezeu, El este Unul, dar oare nu tot acelaşi lucru îl cred şi preoţii creştini? Eu de exemplu la fel sunt creştină şi eu cred cu toată fermitatea ca Dumnezeu este Singurul Domn. Probabil că un argument ar fi că se referă la perioadele în care avea loc închinarea la idoli, dar drag cititor, dacă ar fi fost acest lucru, de ce se motivează că Dumnezeu le măreşte boala, de ce spun că Dumnezeu îi lasă pe ei în întuneric?

Te invit acum să privim la conlcuzie făcută: “Deci vesteşte celor ce cred şi fac cele bune că pentru ei sînt grădini pătrunse de rîuri pe de supt; … Şi ei vor avea acolo muieri curate şi vor petrece acolo în veci” În acest mod, ar fi spus iarăşi că trebuie vestit doar celor ce cred ceea ce îi aşteaptă, şi nu celoce cred într-un alt mod. S-a menţionat deci care persoane ar trebui excluse atunci cînd se vesteşte, care este atitudinea lui Dumnezeu vizavi de ele şi adică cu atît mai mult cei ce cred: să vestească deci celor ce cred. Ceea ce este uimitor e şi faptul ce îi aşteaptă pe ei acolo: muieri curate, oare aceste versete se referă doar bărbaţilor? Mă pune iarăşi pe gînduri statutul femeii în religia islamă, dar mai mult decît atît în Sfînta Scriptură nu este menţionat nicăieri că pe cei ce cred îi aşteaptă muieri curate. Mă conving încă o dată că aceastea sunt şiretlicuri ale diavolului, doar el ar avea asemenea pofte şi dorinţe.

Drag cititor, dacă eşti un creştin care vrea să afle mai multe din Coran, să cerceteze religia islmaă, te rog să citeşti atent şi să faci o evaluare, o interpretare corectă, lucrurile sunt scrise simplu, dar foarte subtil, cu capcane. Dacă eşti o domnişoară care cercetează această religie pentru a vedea dacă merită căsătoria ei cu un musulman, te invit să nu fii atît de naivă cuvintelor pe care le afirmă ei cu privire la femeie, căci sunt cuvinte frumoase, dar nu depline, în spatele lor se ascund altele dureroase pentru tine.

În a 3 parte vom analiza adevărurile din cadrul Bibliei. De aceea vă rog să urmăriţi în continuare acest portal pentru a descoperi adevărul.

Dragostea faţă de vrăjmaşi

În acest articol vreau să fac referinţă la unele scrieri din Coran cu scopul de a arăta că Dumnezeu este milos, plin de bunătate şi mai mult decît atît este Dragoste faţă de toţi, ceea ce nu observ în unele sure (scrieri) din Coran.

Astfel, voi face doar unele referinţe, iar pe parcurs voi demonstra de mai multe ori că adevăraţii creştini îi iubesc pe toţi, pînă şi pe vrăjmaşii lor. Cum şi de ce? Voi răspunde în acest articol. Am selectat din sura 111 şi 96, deoarece sunt printre ultimele şi acest fapt arată că nu sunt nişte păreri care au existat mai demult şi au fost mai apoi modificate, dar sunt niste idei care erau acceptate şi care se susţineau cu fermitate în legea islamică. Astfel, sura 111 spune:

“Piară mîinile lui Abu Lahab şi piară şi El! Să nu-i folosească averea sa şi ceea ce a agonisit! El va arde în focul flăcării, iar soţia sa va aduce lemne pe gîtul ei cu o funie de fir de fenic”

Aceste cuvinte se refereau la unchiul lui Mohamed, Abu Lahab, care era un duşman al lui Mohamed, şi cînd Mohamed a adunat rudele sale, ca să le vestească misiunea sa de profet, Abu Lahab strigă: “Piei! Pentru aceasta ne-ai adunat?” Apoi a luat o piatră să o arunce în Mohamed. Cu această ocazie a fost scrisă sura respectivă.

Din sura 96 voi cita doar unele versete, şi anume 15-19, pentru a arăta rezultatul celui care “opreşte pe un serv al lui Allah cînd se roagă”:

“Da! Dacă nu va înceta, îl vom apuca de chică, de chica cea mincinoasă, păcătoasă. El să cheme ceata sa; Noi vom chema păzitorii iadului! Da! Nu asculta de el, ci închină-te şi te apropie.”

Acum vreau să fac referinţă la următoarele versete din Sfînta Scriptură, Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblie, şi anume din Matei 5:43-48:

“Aţi auzit că s-a zis: “Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.”Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; Căci El face să rasară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgînii nu fac la fel? Voi fiţi dar desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru Cel ceresc este desăvîrşit”

De asemenea Dumnezeu ne învaţă să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine, aceasta fiind o poruncă deosebită! Şi dacă spunem să piară cineva, sau că îl vom apuca de chică, sau că ne vom lupta cu el pentru aceea că împiedică mărturisirea Cuvîntului Său, ar însemna că mulţi oameni din ţara noastră ar trebui să piară. Pe de altă parte, cine suntem noi să judecăm? Oare nu sunt toţi oamenii importanţi în faţa lui Dumnezeu şi nu Îi iubeşte El pe toţi? Cine este omul ca să judece, în faţa lui Dumnezeu vom da socoteală de toate lucrurile. Doar o persoană care doreşte să ascundă răul va reacţiona nebuneşte atunci cînd acesta se va da la iveală. Un conflict se rezolvă înţelept, nu utilizînd blestemul sau nu urînd vrăjmaşii. Cuvîntul adevărat al Domnnului Isus ne învaţă că trebuie să îi iubim pe toţi, să binecuvîntăm, să facem bine, să ne rugăm pentru cei care ne prigonesc, pentru a fi fii ai Tatălui nostru ceresc – este un rezultat deosebit şi minunat! Deci ceea ce a fost prezentat din Coran nu este în conformitate cu dragostea lui Dumnezeu, cu faptele unui adevărat creştin. Pe de altă parte in 2 Timotei Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune să suferim ca nişte buni ostaşi, oare a batjocura, a blestema sau a bate pe cel care nu se conformează Cuvîntului lui Dumnezeu este o soluţie, este o suferinţă? Nu.

Făcînd această comparaţie am dorit să argumentez încă o dată cît de minunat este ADEVĂRATUL DUMNEZEU! Da, cei care nu ascultă de El, cei care mor în păcatele lor, vor da socoteală, sunt şi vor fi pedepsiţi de Dumnezeu, dar doar de El, noi oamenii nu avem nici un drept să îi judecăm. Poate veţi spune unii că este adevărat, că în Coran aceste sure le vorbeşte Allah, deci el spune că va pedepsi în acest fel, dar dacă privim la cauzele scrierii acestor sure vom vedea precum am menţionat că sura 111 a fost scrisă în urma conflictului lui Mohamed cu unchiul său, şi apoi Scriptura, este insuflată de Dumnezeu, şi în ea vedem foarte clar dragostea lui Dumnezeu şi nu ura faţă de cei care prigonesc creştinii din cauza Cuvîntului Său.

Încă o dată: te rog, drag cititor, fii atent la învăţătura sănătoasă, la adevărul adevărat!